Prizonierul asteptarii

E noapte , e tarziu si stau intins in iarba deasa a lacului care se asterne ca oglinda. Ma simt dus de vant si lovit de amintiri . Privesc in jur si ma cuprinde teama , sunt in locul in care am scris "adio" unei mari iubiri. Pumnii ii tin inclestati de durere si pe cerul senin vad o stea cazatoare care parca imi lasa loc de o dorinta , o noua sansa sau un nou inceput.
      Dorinta mea ar fii sa uit de tine, sa imi distrug gandurile si amintirile ce ma bantuie in noapte. As vrea sa plec in noapte sa uit de razboiul inimii mele , razboiul dintre "inima si "creier" . E atat de greu incat creierul imi spune sa te uit , inima te vrea pe tine. Nu pot face nimic , e greu.
       Parasesc fiinta mea si zbor in noapte , ma simt in largul meu si parca lanturile s-au rupt , nu mai sunt prizonier ci stapan in noaptea care altadata imi scutura greul pe umerii mei.
       Stiu ca si tu privesti cerul odata cu mine, stiu ca si tu infrunti amintirile care nu iti dau somnul profund din noapte, stiu ca lacrimile tale sunt la fel de amare ca si ale mele, dar stiu ca intr-o zi iti voi revedea chiupul venind din indepartari , iar oceanul dragostei peste noi se v-a revarsa.
       Pasii mei in noapte inca te mai cauta , iar rasaritul si dimineata din zori de zi ma leaga in trecut si din nou devin prizonier intr-o lume intunecata de vise si sperante spulberate.
       Am nevoie de tine. Salveaza-mi sufletul detinut si revarsati dragostea peste mine. Hai sa zburam in lumea dragostei , sa uitam de lume si sa traim  un vis implinit.
       Inca te mai astept !!!