Prima noapte din martie

     E noapte , e atat de intuneric de vad doar negru si parca aud ceva. Normal ca aud ceva , e muzica din castile care imi canta la minim in urechi. Da e ''Modern Talking - Don't play whit my heart'' , imi suna cunoscut. ( Uh! Imbratiseaza-ma ca o sa plang ). Am glumit , poate sunt obisnuit deja cu suferinta , dar daca privesc acum spre rani si sterg praful de pe ele vad doar ''cicatrice''.
     Noaptea ma cuprinde si simt un curent prin trupul meu ce ma face sa apas ''pause''
     Ma ridic din patutul cald si parca ceva se misca in camera. Oh era geamul putin deschis. Il inchid , dar in camera mea a patruns ceva ce ma inconjoara si parfumul imi e atat de cunoscut.
     Intru din nou in ''culcusul'' meu si gasesc un plic ce ma face sa ma sperii foarte tare , grabit aprind becul si desfac plicul intr-un tremurat de groza. E un scris fermecator ce imi moaie inima in miere dulce.
     ''Buna amice ! Te rog nu te speria ci pune capul usor pe perna si intra in lumea ta. Te voi plimba prin realitatea imposibila si iti voi implini visele prabusite.
                                                                                                              Cu drag
                                                                                                                Zana Viselor
      Inchid scrisoarea cu o lacrima in ochi si cu un zambet ma las din nou cuprins in intuneric si astept ca visul sa ma duca in primavara plina de bucurie si sa alerg in lanurile nemarginite de grau sub cerul albastru. Acolo e viata mea plina de iubire.
       Las usor capul pe perna si am si plecat in alta lume. Deja aud cantecele de pasarele si usor , usor adorm.
                                             ZZZzzzZZZzzzZZZzzzZZZzzz  (DORM) DND!

Inecat in Oceanul Iubirii

      E miezul noptii si iubirea ta nu ma lasa sa intru in lumea viselor care altadata visam chiar si cu ochii deschisi. E intuneric , dar simt o mangaiere si un glas ce imi sopteste cuvinte cald ce ma duce tot mai sus parca ma inalta intr-o galaxie si te vead printre miile de stele cum imi zambesti.
      Te asteptam de atata timp in viata mea , un dor imens te-a adus langa mine , nu stiam ca exista dragoste , dar tu mi-ai adus raza de speranta pe care o asteptam si pe care o induram cu atata suferinta si cu lacrimi platite cu suspin.
       Esti a mea floare ! Iti voi da apa si lumina sa infloresti si sa ma iubesti , precum iubesc stelele cerul si precum te iubesc eu pe tine.
       Vreau sa fii a mea pentru vecii , sa infruntam lumea , raul si necazul , dar te rog nu uita esti viata mea. Fara tine din nou lacrimi si suspine ar fii. Iubeste-ma ca si cum ar fi ultima zi a mea pe pamant.
       Am cheltuit un gram de iubire si  mai avem o tona , iar inima mea a ramas innecata in oceanul iubirii acolo unde doar tu ma poti salva.

Prizonierul asteptarii

E noapte , e tarziu si stau intins in iarba deasa a lacului care se asterne ca oglinda. Ma simt dus de vant si lovit de amintiri . Privesc in jur si ma cuprinde teama , sunt in locul in care am scris "adio" unei mari iubiri. Pumnii ii tin inclestati de durere si pe cerul senin vad o stea cazatoare care parca imi lasa loc de o dorinta , o noua sansa sau un nou inceput.
      Dorinta mea ar fii sa uit de tine, sa imi distrug gandurile si amintirile ce ma bantuie in noapte. As vrea sa plec in noapte sa uit de razboiul inimii mele , razboiul dintre "inima si "creier" . E atat de greu incat creierul imi spune sa te uit , inima te vrea pe tine. Nu pot face nimic , e greu.
       Parasesc fiinta mea si zbor in noapte , ma simt in largul meu si parca lanturile s-au rupt , nu mai sunt prizonier ci stapan in noaptea care altadata imi scutura greul pe umerii mei.
       Stiu ca si tu privesti cerul odata cu mine, stiu ca si tu infrunti amintirile care nu iti dau somnul profund din noapte, stiu ca lacrimile tale sunt la fel de amare ca si ale mele, dar stiu ca intr-o zi iti voi revedea chiupul venind din indepartari , iar oceanul dragostei peste noi se v-a revarsa.
       Pasii mei in noapte inca te mai cauta , iar rasaritul si dimineata din zori de zi ma leaga in trecut si din nou devin prizonier intr-o lume intunecata de vise si sperante spulberate.
       Am nevoie de tine. Salveaza-mi sufletul detinut si revarsati dragostea peste mine. Hai sa zburam in lumea dragostei , sa uitam de lume si sa traim  un vis implinit.
       Inca te mai astept !!!

Mugure de primavara

                 E noapte, iar eu stau si privesc stelele care abia ies din norii grei ai noptii. Ma uit spre luna care altadata imi zambea , dar astazi parca e incruntata. Ceva a luat farmecul si senzatia placuta care o aveam cand priveam ploaia de stele cu zambet larg de copil.

                 Astept rasaritul cu nerabdare….poate e singurul care mi-ar zice un dulce “Buna dimineata!” si mi-ar aminti de zilele copilariei. Dimineti frumoase cand deschideam ochii in zorii de zi trezit de cantecul pasarelelor . Totul era minunat, ca o primavara blanda care iti reda din nou speranta si bucuria de a trai…. Totul ar fi ramas asa daca tristetea si oboseala de pe fetele oamenilor nu ar exista… dar am crescut…inocenta mi-a scapat printre degete si am inceput sa vad mai multe fete crispate decat fericite…mai multe fete de adulti cu ochii raniti de lacrimi amare.

                Se face dimineata… iar rasaritul parca sta ascuns in norii grii ai cerului. Din nou ma simt singur si parasit…mereu a fost asa. Inca incerc sa ma prefac ca sunt fericit, zambesc…dar e un zambet fals. In launtrul meu sunt lovit si inima imi sangereaz. Chiar nu pot face nimic pentru a alunga durerea. Privirea imi este pierduta si incerc din rasputeri sa ma regasesc in realitate, dar amintirile imi distrug puterea.

              Ridic ochii spre cer si vad cum cerul se insenineaza. O noua sansa mi se deschide si aud un cantec dulce. Totul se schimba si in sufletul meu apare primavara…imi leaga ranile si imi saruta sangele scurs printre amintiri.

Jocul iubirii.

      Nu stiu multe lucruri despre iubire,nici nu cred ca ar exista iubirea adevarata in zilele noastre si nu cred ca nu ai fost atins niciodata de „blestem” cum o numim unii dintre noi.

      Eu am intrat in acest joc al iubirii si am invatat sa fiu tare,sa lupt,sa iubesc incet,sa cad si sa ma ridic iar apoi sa astept cu nerabdare sa incerc din nou...

       In viata nu poti trai din trecut,asa ca intotdeauna am luat-o de la capat cand a fost timpul.Am crezut ca pot reusi...m-am inselat. Poti fugi de multe lucruri mai putin de sentimentele care te bantuie si de tine insuti.

       A venit ziua cand trebuia sa incep acest joc. Jocul care multi ne temem sa ii pronuntam numele.Am crezut ca voi experimenta ceva placut.Poate pentru unii e o placere,poate pentru altii doar un joc fara reguli.

        Nu imi pot da seama nici acum,cand scriu aceste randuri,ce m-a facut sa imi opresc privirea la tine. Poate niste amintiri ce m-au facut sa devin ceea ce sunt sau poate nu mai cred in ceea ce am scris mai jos in urma cu mult timp...

         Astazi imi este greu sa privestc peste postarile mai vechi,simt ca nu sunt importante pentru nimeni,doar simple randuri scrise cu o inima murdara.

         Imi place ca nu sunt perfect si imi place ca ceea ce facusem cu tine nu semana cu nimic din trecutul meu.Mereu am ingnorat semnalele de avertisment,ca lucrurile ar putea fi greu de stapanit si greu de condus pentru a termina cursa nesifonat.Am vrut doar sa ma bucur de momente fara a stii ca noptile deveneau albe.

        Am decis mereu sa te privesc ca pe vesnica mea iubire,sa te alint...La fiecare imbratisare simteam cum inflorea primavara in sufletul meu,parca ma zideam intr-o viata de vis iar zambetul era mereu pe buze.

         Astazi lucrurile par definitive pentru fiecare dintre noi.Eram fericit daca drumurile noastre erau legate ,dar ele vor merge mereu in sensuri opuse.Acest joc cu reguli aspre pentru mine a insemnat mult.Mi-am incalcat juramintele facute fata de mine atunci cand eram stapan peste semtimentele mele si mi-am lasat noptile bantuite de ganduri si vise prabusite...

               Pana la urma a ramas doar o poveste rupta din realitate..

Te astept...

             Privind intunericul am inceput sa imi imaginez cum privesti picurii de ploaie, care te inconjoara, strigand cu lacrimi in ochi:''Oh , unde esti iubire?. M-a cutrermura imaginea ta pe care doar incerc s-o creez in mintea mea.Iti simt doar trupul cald langa mine, doar parul tau care se intinde peste bratul meu ca valurile unui ocean, iar ochii tai curati ii vad ca oglinda unui lac.
             Oh... astept sa te cunosc, sa vii sa-mi zdrobesti durerea inimii, sa imi alungi tristetea si la fiecare zambet de-al tau sa cunosc fericirea.Vreau sa-ti fiu printul tau pe care ti l-ai dorit din totdeauna, sa imi revars dragostea peste tine, sa simt primavara din sufletul tau, sa imi spui ca sunt tot ce ai visat.

             Vino!!! Nu ma lasa sa cred ca visez la o dragoste din povesti.Dragostea mea vreau sa fie o poveste adevarata.Calatoresc prin inima mea si nu te gasesc, iti vad doar locul pregatit, vino!
             Te astept iubito... esti doar a mea! NU te voi lasa sa pleci niciodata , niciodata ! Te astept!

Lacul

            Astazi eram atat de fericit, asteptam cu nerabdare ziua cand suferinta mi s-ar indeparta.
            Amandoi paseam spre un lac. Doar eu stiam incotro ne indreptam. Multi copii ne-nconjurau si parca in ei vedeam fericire si zambetul pe care il asteptam de atata timp in viata mea. Credeam ca voi fi si eu fericit, dar erau doar vise greu de atins si usor de imaginat.
            Am ajuns pe malul lacului, simteam ca sunt inconjurat de emotie, frica m-a cuprins si parca am simti un curent care mi-a zguduit trupul.
            Era atat de incantata de ce se misca in jurul ei..Si-a lasat usor capul pe umarul meu, iar mana ei m-a cuprins cu atata dragoste.Atunci am simtit ca terbuie sa ii ofer si eu un strop de iubire din oceanul meu pentru ea.I-am daruit un trandafir si din momentul in care i-am simtit imbratisarea m-a cuprins emotiile, eram lovit cu putere de valul de fiori, inima imi termura, simteam ca imi sare din piept, imi batea cu atata putere, nu puteam sa fiu linistit.Am inceput sa o privesc.Vedeam in ochii ei lacrimi care i se scurgeau pe obraz, imi temura barbia , ma chinuam sa ma abtin sa nu plang.
             Am parasit amandoi lacul cu privirea in jos, eram atat de emotionat si de atins de lacrimile ei. Incerc sa ma abtin sa nu plang, dar lacrimile isi fac prezenta si in ochii mei. Simt ca sunt momente de neuitat.
            Au fost cateva minute care au trecut ca niste secunde, dar stiu ca au facut cat o viata .

Intunericul vietii

          Ohh viata ce-mi intuneci sufeltul, ohh iubire ce-mi strivesti visele , m-ati tradat si m-ati lasat in suferinta.  Mie dor de somnul de la pieptul mamei si de voi prea iubitii mei frati si surori pe care mi imaginez in noapte ca ma priviti cu atata drag, va simt aprape dar nu va pot vedea, lacrimile nu mi le pot stapani, ma cuprind fiorii cand ma gandesc cum ati putut sa ma lasati singur in intunericul vietii.
         Ohh Doamne strig acum spre Tine si ma zbat in chinul intunecat, astept cu nerabdare sa ma trezesti din somnul noptii si sa imi spui cu glas bland : Vino sa te prind de mana si sa iti arat stelele si universul, iubirea si lumina, viata si fericirea, ingerii si cerul senin ca dupa o zi de ploaie.
         Ohh Isuse drag ma cutremura sufeltul cand iti simt mangaierea si alinarea, astept ziua cand ma voi intoarce la casa parinteasca , cand voi pasi pe portita care a ramas deschisa si voi intra in casa Tatalui meu ce il vad din indepartari asteptandu-ma cu bratele deschise, ma simt coplesit de fiori si cu glas tare voi striga ca nu te voi mai parasi niciodata bland Pastor. Ma voi intalni cu iubitii mei frati si surori care ma vor astepta cu sunete de viori si cu imbratisari dulci ca o primavara.
          Acum printre lacrimi imi sting imaginatia si raman trist in asteptarea Tatalui.

Dorul sufletului meu

      E  noapte, e tarziu si privesc atat de greu prin intunericul care isi face prezenta in incapere.Ma gandesc si ma intreb cat voi mai indura suferinta? Cat mai am de platit? Si de ce platesc prin suferinta interioara?
      Gandul meu nu poate parasi fiinta pe care mi-o imaginez cu atata drag. Mi s-a facut un dor imens, vars o lacrima pe obrazul care a fost sarutat cu atata drag de cea pe care o iubesc cu o dragoste alba si asternuta intr-o lumina curata.
      Imi amintesc cu atata dragoste cum tampla mea a fost sarutata de doua buze catifelate care si acum mi le imaginez ca doua petale de culoare rosu aprins.
      As da o viata intreaga pe o zi in care m-ai facut sa ma simt implinit. Nu am crezut niciodata ca voi ajunge sa ma lupt cu fiinta mea, imi simt aripile frante si doar privesc in jurul meu ceata care acopera soarele. E exact ca si in viata mea o ceata deasa.
      Acum incerc sa adorm si doar in vis sa te mai pot vedea, pentru ca ai plecat departe si ti-ai lasat in inima mea amprenta ta.
      As vrea sa te vad langa mine cand ma terzesc, dar stiu ca tu nu vrei. Inca te astept in bratele mele deschise numai pentru tine draga mea.

Lacrimi

            Lacrimile inseamna oare numai suferinta? Uneori poti fi fericit si sa lacrimiezi , dar cel mai des oameni isi varsa lacrimile in suferinta.
            Astazi stau din nou uitandu-ma spre cerul innorat care isi varsa lacrimile peste trupul meu pribeag si care isi lasa tristetea si in ochii mei.
            O lacrima voi varsa in fiecare strop de ploaie cazut asupra mea si imi voi aminti de tine iubirea mea si de amintirea ta.
           Incerc sa pasesc , dar nu pot , gandurile imi fug spre tine,  iar trupul meu spre nicaieri , azi erai langa mine si eram fericiti, dar maine din nou m-a voi opri din grabitul pas si in gand imi voi vorbi ca te-am pierdut.
           Acum plang si ma gandesc la viata pe care o traiesc , fericirea ma tradat , iar eu singur am ramas.
           Iubirea mea te astept ca intr-o zi sa iei loc in inima mea si sa fim fericiti pentru vesnicii.

Toamna sufletului

             E dimineata. O dimineata cu nori si cu un soare ascuns. Vantul bate prin sufletul meu , dar eu sunt fericit. Trec usor prin parcul care isi lasa frunzele usor la pamant intr-un semn de tristete. Plange ca un copil si prin asta inteleg ca toamna sufera.
             Viata mea a inceput sa mi se schimbe, ma simt mai bine , dar cred ca lacrimile copacilor inca imi dau fiori si imi trezeste unele amintiri..
             O frunza imi cade in palma dreapta ca si o lacrima de suferinta , mi se rupe inima cand stiu si cunosc ce inseamna suferinta.N-as fi vrut sa o cunosc niciodata dar ma consolez cu gandul ca toti vom trece pe aici.
             Vantul imi bate in spate cu putere si simt raceala care ma cuprinde cu un val de fiori si isi lasa amprenta peste inima mea.
              Privesc spre cer... Nori fug si ei. Dinspre cer cad frunzele peste trupul meu , raman cu privrea in sus si ma simt singuratic si parasit.
              Totul pare trist , dar eu inca ma lupt cu fiinta mea de a fi fericit , dar de odata incep sa cada asupra mea si picurii de ploaie, simt ca cerul e prietenul meu adevarat care plange alatrui de mine.
              Gandul meu zboara spre nicaieri , iar ochii ii inchid usor si pe obrazul meu se scurge o lacrima si ma intreb strigand cu putere : ''DE CE EU???''