Lacul

            Astazi eram atat de fericit, asteptam cu nerabdare ziua cand suferinta mi s-ar indeparta.
            Amandoi paseam spre un lac. Doar eu stiam incotro ne indreptam. Multi copii ne-nconjurau si parca in ei vedeam fericire si zambetul pe care il asteptam de atata timp in viata mea. Credeam ca voi fi si eu fericit, dar erau doar vise greu de atins si usor de imaginat.
            Am ajuns pe malul lacului, simteam ca sunt inconjurat de emotie, frica m-a cuprins si parca am simti un curent care mi-a zguduit trupul.
            Era atat de incantata de ce se misca in jurul ei..Si-a lasat usor capul pe umarul meu, iar mana ei m-a cuprins cu atata dragoste.Atunci am simtit ca terbuie sa ii ofer si eu un strop de iubire din oceanul meu pentru ea.I-am daruit un trandafir si din momentul in care i-am simtit imbratisarea m-a cuprins emotiile, eram lovit cu putere de valul de fiori, inima imi termura, simteam ca imi sare din piept, imi batea cu atata putere, nu puteam sa fiu linistit.Am inceput sa o privesc.Vedeam in ochii ei lacrimi care i se scurgeau pe obraz, imi temura barbia , ma chinuam sa ma abtin sa nu plang.
             Am parasit amandoi lacul cu privirea in jos, eram atat de emotionat si de atins de lacrimile ei. Incerc sa ma abtin sa nu plang, dar lacrimile isi fac prezenta si in ochii mei. Simt ca sunt momente de neuitat.
            Au fost cateva minute care au trecut ca niste secunde, dar stiu ca au facut cat o viata .