Dorul sufletului meu

      E  noapte, e tarziu si privesc atat de greu prin intunericul care isi face prezenta in incapere.Ma gandesc si ma intreb cat voi mai indura suferinta? Cat mai am de platit? Si de ce platesc prin suferinta interioara?
      Gandul meu nu poate parasi fiinta pe care mi-o imaginez cu atata drag. Mi s-a facut un dor imens, vars o lacrima pe obrazul care a fost sarutat cu atata drag de cea pe care o iubesc cu o dragoste alba si asternuta intr-o lumina curata.
      Imi amintesc cu atata dragoste cum tampla mea a fost sarutata de doua buze catifelate care si acum mi le imaginez ca doua petale de culoare rosu aprins.
      As da o viata intreaga pe o zi in care m-ai facut sa ma simt implinit. Nu am crezut niciodata ca voi ajunge sa ma lupt cu fiinta mea, imi simt aripile frante si doar privesc in jurul meu ceata care acopera soarele. E exact ca si in viata mea o ceata deasa.
      Acum incerc sa adorm si doar in vis sa te mai pot vedea, pentru ca ai plecat departe si ti-ai lasat in inima mea amprenta ta.
      As vrea sa te vad langa mine cand ma terzesc, dar stiu ca tu nu vrei. Inca te astept in bratele mele deschise numai pentru tine draga mea.